R

l-am "luat" cand avea 4 luni. era speriat, se ascundea prin toate colturile casei. a venit cu noi si s-a obisnuit. initial speriat de bombe, a pasit (cu toate patru) in casa. a inceput sa miroasa sufrageria apoi s-a pisat in mijlocul ei. era a lui acum. foarte antisocial spre mizantrop, timid,dar mereu dadea din coada cand ne vedea. eram putini cei pe care ii accepta si cu noi era bleg, fraier, iubaret. alerga dupa bulgarii de zapada si nu intelegea unde dispar cand se spargeau de asfalt. era destept, liber in propria lume, te musca gentil in joaca. am aflat ca poate sa muste si altfel cand vecinul a intrat neinvitat. a devenit spaima prietenilor pe care ii latra prin portiera, a postasului care arunca facturile peste gard. cu bunicii era alt...caine. deodata se calma, devenea pios ca baba la biserica speriata de justitia divina. parca intelegea fragilitatea lor, suflete batrane. avea un nume stupid inspirat dintr-un serial de kkt cu un politist futacios si o potaie actor. in final era al nostru...rarerele momente in care aparea ideea de ceva al "nostru" avand in vedere ca noi niciodata nu ne-am inteles. de astazi nu mai e.