un nimeni celebru, averea mea e umorul meu negru

ai uitat sa crezi ca se mai poate schimba ceva, evident dupa ce ai constientizat incapatanarea oamenilor din jurul tau. nimeni nu te prea asculta si daca pare ca face asta...are filtrul personal. amesteca cuvintele tale si intelege ce vrea el. in general lumea te asculta doar ca sa iti spuna ce sa faci dupa. este foarte important...sa iti spuna ce sa faci, nu o lua ca pe un sfat , trebuie sa o iei ca pe mai mult decat o recomandare sau un imbold prietenesc. nu se mai dau sfaturi, se cauta influentarea cu orice pret. respectiv de ce sa asculte daca parerea lui va fi ignorata dupa. omu vrea sa fie sigur ca ti-a marcat viata, existenta, ca el ti-a spus ce si cum sa faci, ca datorita gandirii sale clare (intr-un moment in cand mintea ta plutea printre norisori verzi, probleme profunde, of of of) te-a scos din problema. eventual povesteste prietenilor comuni. nu prea mai exista ideea de "keeping a fucking secret". totul e pe blog, pe feed, pe hai faiv, 360, se conecteaza lumea, vede, comenteaza, da porunci. suntem toti psihologii altor persoane si altii se vor psihologii nostrii. toata lumea tipa..."io's gigi si fac asta, vreau asta, ma enerveaza asta!" pe o parte e de bine, se exprima lumea. pe de alta parte apare prea multa informatie. fiecare cu revolutia lui. nobody wants to keep a low profile. everybody wants their 15 minutes.din cauza asta eu sunt nimeni. nu vreau sa ma cunosti, sa stii ce vreau, cum ma cheama. e cam tarziu, ar trebui sa sterg primele post-uri.
nu imi place sa se uite lumea la mine pe strada sau in metrou...ma face sa cred ca sunt murdar pe fata sau ca mi s-au rupt blungii intre craci!