Fumuri

Parca traiam intr-un nor si in norul meu era o camera, plina cu fumul albastriu si mirosul gros de tigara. se tot invartea camera si eu stateam linistit pe un fotoliu batran. ii iesea buretelele galbejit prin tapiteria rosiatica cu diverse motive complicate, pline de simboluri indiene, asiatice, tibetane, toate impletite intr-un fotoliu oarecum kitchios, multi cultural. erau multi oameni, toti imbracati in haine inchise la culoare, cu fete aburite, ochi negri si piele tare, batuta. parca le facuse cineva poza si ei se miscasera, pentru ca erau stersi toti, aparitii semi-fantomatice, toti foarte inalti, slabi, cu palarii pe cap si baston in mana, inele si alte bijuterii, unghii lungi si colorate intr-un albastru strident, scorojit, batran. se miscau, radeau, fumau, povesteau intr-o limba necunoscuta mie. erau foarte prietenosi, doar ca nu ii intelegeam, nu puteam sa imi dau seama ce vor. imi zambeau, ma trageau de mana, se prezentau (presupun...), imi strangeau mana cu caldura. te priveau in ochi, te analizau de sus in jos. eu zambeam, ma bufnea rasul. le jucam jocul. aveau o mimica ciudata, erau ca personajele unui desen animat. purtau un negru colorat, proportii nu foarte umane, cu picioare lungi si genunchi proeminenti, capete tuguiate, lunguiete. semanau cu personaje de circ. imi placea nebunia lor. ma asez din nou pe fololiu, imi aprind o tigara si sorb dintr-o cafea aburinda. aburul cafelei se amesteca cu fumul de tigara, se invart unul in jurul celuilalt, se amesteca, se transporma, isi schimba culoarea . stau din nou linistit. taca paca!